Adânc în interiorul nostru, dincolo de roluri, de nume și de măști, nu suntem doar oameni care se mișcă prin timp.
Fiecare dintre noi este un act al întregului cosmos, o expresie a galaxiilor, a spațiului infinit și a misterului pe care îl numim Dumnezeu, Brahman sau Tao.
Cu o abilitate uimitoare, am învățat să pretindem că nu suntem asta. Ni se spune să credem că suntem mici, fragili, ego-uri ascunse în spatele ochilor noștri, separate de restul.
Dar adevărul este altul: suntem deschideri prin care universul se privește pe sine. Fiecare dintre noi este o mică fereastră în infinit, o rază de existență ce străpunge neantul.
Jocul vieții, drama cosmică, este să uităm asta și să trăim ca și cum am fi doar acea mică gaură cu un nume, o poveste și o luptă personală.
Și totuși, când ne trezim și cuprindem ambele adevăruri — individualitatea noastră și natura noastră nelimitată — viața capătă o frumusețe de nedescris.
Este paradoxul existenței: să fii în același timp un fir de nisip și oceanul întreg. Să știi că povestea ta contează, dar că ești și povestea tuturor.
Atunci, fiecare clipă devine sacră, iar viața însăși se transformă într-o operă cosmică, plină de mister și splendoare.