Nu ești o identitate fixă și nici o imagine stabilă. Există o versiune a ta în mintea mamei tale, alta în mintea cuiva care te-a iubit cândva și alta în mintea cuiva care te-a înțeles greșit. Adevărul este că ești mii de persoane pentru mii de minți.
Psihologia numește acest fenomen „sinele din oglindă”, ideea că identitatea nu există într-un singur loc, ci parțial în tine și parțial în percepțiile celor care te-au cunoscut. William James spunea că un om are atâtea sine sociale câți oameni îl recunosc, ceea ce înseamnă că nu există un singur „tu”, ci nenumărate versiuni ale tale.
Carl Jung afirma că privilegiul unei vieți este să devii cine ești cu adevărat, nu cine te-au redus alții să fii și nici cine ai fost în cel mai slab moment al tău. Fiecare imagine a ta din mintea altcuiva este incompletă, pentru că ei te-au văzut într-un moment, nu în totalitatea ta, și te-au privit prin filtrele fricilor, așteptărilor și limitelor lor.
Nimeni nu a văzut vreodată întregul tău, nici măcar tu, deoarece nu ești terminat. Nu ești un obiect fix care poate fi definit, ci un proces viu care continuă să se desfășoare, să se extindă și să devină ceva nou. Iar asta înseamnă ceva extraordinar: nicio versiune din trecut nu are autoritatea să decidă cine ești acum.